De ce am plecat de la Prosport

Probabil ca asta asteptati cel mai mult. Explicatii. Nu sunt prea multe si nici nu vreau sa intru in detalii. Am muncit trei ani in acea redactie, e o perioada frumoasa din viata mea si nu veti auzi vreodata ca voi arunca cu noroi in ProSport. Cativa oameni nu reprezinta un ziar, sunt doar pietoni. Demisia i-am comunicat-o lui Dorin Chiotea, cu care am avut unele discutii in contradictoriu dar cu care n-am nimic de impartit acum ba dimpotriva ii multumesc ca s-a purtat excelent cu mine in ultimele zile, dupa ce in prealabil il anuntasem ca plec cu o saptamana inainte. Am decis sa demisionez din cauza gesturilor de-a dreptul infantile ale unor persoane la care am tinut, pe care le-am ajutat in momente grele si care stiu foarte bine ce spun acum. Asta chiar daca acum tac. O fac premeditat fiindca le este rusine. Cu Dorin am, imi place sa cred, o relatie buna si o sa-l respect mereu ca e un tip care-ti spune in fata ce crede, fara ocolisuri, fara perdea. Nu mi-a promis niciodata cai verzi pe pereti. Le multumesc persoanelor negative din punctul meu de vedere ca m-au uitat, aceiasi care altadata imi spuneau ca “sunt un om serios si ca putini sunt profesionisti ca mine in presa asta”. In fata mi se spunea una, dar in alte birouri sau apartamente se discuta altfel despre mine. Apoi mi se prezentau ca prieteni sau amici, cu care ne vedeam la bere, la nunti sau la botezuri si totul era frumos. Incredibil de frumos. Dar perversitatea nu e doar in sex, bantuie peste tot. Nu-i corect sa le spun numele acestor indivizi, fiindca in timp probabil imi va trece supararea si voi uita aceste mizerii. Daca reusesc sa se regaseasca aici e ok. E foarte frustant sa muncesti 3 ani, sa-ti negliezi familia, sanatatea si timpul liber, crezand ca serviciul e mai important decat orice. Iar apoi sa ti se aduca contraargumente ca nu stiu cate duminici am lipsit de la servici, ca ma cert cu nu stiu cine prin sedinte, ca-i demasc pe cei care nu faceau nimic sau ca mi-am sustinut punctele de vedere in loc sa stau cu spatele, eventual cu chilotii in vine. Sau ca mi-am aparat oamenii din departament. Ar fi trebuit sa tac si sa fac precum unele persoane care au numai critici de facut in ziar, dar nici macar o idee cat de cat buna. Daca ar avea atatea idei cate critici, ar fi fost ideal. Am muncit, mi-am facut treaba, n-am dat limbi (la barbati) si am fost un tip corect. Nu imi este rusine de asta, chiar daca plecarea de la ProSport mi-a lasat rani adanci in suflet. Colectia de ziare, Florin Popescu si Vali Zidaru sunt marturii vii a ceea ce am facut la Prosport. As fi ipocrit sa spun ca n-am suferit sau ca n-am plans. Dupa multe lacrimi constati ca exista un viitor. Pe care trebuie sa mergi. Cu incredere. Cu speranta. Va salut pe toti, va iubesc si mult noroc. Succes!

PS: Multumesc pentru zecile de e-mailuri, sms-uri si vorbe pe care le-am primit in acest timp. Va multumesc si considerati ca aveti in mine un adevarat prieten care va va ajuta in orice moment. Garantez pentru asta!