Octavian Paler s-a stins din viata in aceasta seara. E 22:32. N-a mai venit la emisiunea de la Antena 3 in care era invitat permanent, ci a plecat in alta parte… La acel post, Ion Cristoiu si Adrian Paunescu discutau despre marele om de cultura. A intervenit si Ion Iliescu, unul din cei mai aspru criticati oameni politici de renumitul scriitor. Fostul presedinte vorbeste frumos de Paler. Poate cel mai frumos discurs din cariera sa. In schimb, apas din greseala pe telecomanda si imaginea fuge la B1 Tv, unde Gigi Becali arunca cu un telefon prin studioul lui Radu Moraru. Paler lasa o lume mizera si pleaca in alta parte. Vorba unui roman de-al sau, e un om norocos. Nu si noi, ghinionistii, ca l-am pierdut si am ramas cu latifundiarul din Pipera si cu o lume atat de urata. Dumnezeu sa-l ierte!
PS: Mi-am adus aminte de o fraza al lui Marin Preda, fiindca Paler avea un stil apropiat de-al sau: “Moartea e un fenomen natural in natura, numai oamenii il fac mai inspaimantator”
PS2: Octavian Paler s-a nascut in comuna Lisa, judetul Brasov, la 2 iulie 1926. A urmat, simultan, Facultatea de Litere si Filosofie si Facultatea de Drept ale Universitatii din Bucuresti (1945 – 1949).
A fost redactor, sef de sectie, redactor-sef adjunct in cadrul redactiei culturale a Radiodifuziunii Romane (1949-1964); corespondent Agerpres la Roma (sep – dec1964); director general al Televiziunii Romane (1965 – 1968); director general adjunct al Radiodifuziunii Romane (1968 – 1970). Redactor-sef al cotidianului Romania libera (1970 – 1983). Dupa 1989, a devenit director onorific al acestei publicatii (1990 – feb. 2001) iar apoi, din martie 2001, al ziarului Cotidianul.
Unul dintre cei mai cunoscuti romancieri si eseisti romani contemporani, Octavian Paler este un nume care s-a impus in constiinta publica deopotriva ca scriitor si publicist. A devenit un important creator de opinie, analizand in articolele sale din ziare si reviste fenomenul romanesc socio-politic postrevolutionar. A fost unul dintre cei mai apreciati si controversati editorialisti din ultimii zece ani.
A debutat, in 1958, in revista ‘Luceafarul’ cu poemul ‘Ulciorul’, urmat de o schita si un reportaj literar. Editorial a debutat mult mai tarziu, in 1970, cu poemele din ‘Umbra cuvintelor. Definitii lirice’, dupa care s-a consacrat in exclusivitate prozei de idei, eseistice. Toate scrierile sale – note de calatorie, eseuri, romane – adunate in peste 17 volume, sunt ‘memorii interioare’, confesiuni, meditatii: ‘Drumuri prin memorie.
Egipt-Grecia’ (1972, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), ‘Apararea lui Galilei. Dialog despre prudenta si iubire’ (1978, Premiul Academiei Romane), ‘Caminante. Jurnal (si contrajurnal) mexican’ (1980, Premiul Uniunii Scriitorilor), ‘Un muzeu in labirint. Istorie subiectiva a autoportretului’ (1986), ‘Viata ca o corida’ (1987), ‘Don Quijote in Est’ (1994), ‘Vremea intrebarilor. Cronica morala a unui timp plictisit de morala’ (1995), ‘Rugati-va sa nu va creasca aripi’ (1995), ‘Aventuri solitare. Doua jurnale si un contrajurnal’ (1996), ‘Poezii/Poems’ (1998), ‘Desertul pentru totdeauna’ (roman, 2001), ‘Autoportret intr-o oglinda sparta’ (2003), ‘Eul detestabil’ (2005).
Dupa 1989 autorul si-a regandit majoritatea cartilor, publicand noi versiuni: ‘Scrisori imaginare’ (1992, 1998), ‘Apararea lui Galilei’ (1997), ‘Drumuri prin memorie’ (1999). Multe din volumele sale au fost traduse in limbile franceza si germana.
In 2004 a primit, alaturi de Horia Roman Patapievici si de Gheorghe Craciun, premiul Uniunii Scriitorilor.
La aniversarea a 80 de ani de viata, Romania Libera l-a numit pe Octavian Paler “printul polemicilor”: “Este omul polemicilor (cordiale, dar si intepate). Am putea spune ca Octavian Paler este printul polemicilor, daruindu-ne clipe ale infinitului. Contrazicerea, la Octavian Paler este semn de adevar. Nu contrazice in toate si pe toata lumea, polemizeaza drept, cautand sa-i convinga pe cei cu judecata dupa principiul ca nimeni nu are perfecta dreptate. Am putea spune ca l-a reinventat pe ‘daca’ pentru a ne reaminti ca nu suntem perfecti. La 80 de ani Octavian Paler culege roadele varstei, depasindu-si istoria”.
a plecat puţin să numere
câte nuanţe de galben are
van gogh
să vadă degetul putrezit
al lui goya cum scrie
nada pe hornuri
o să se oprească puţin
să-l asculte pe don quijote
vorbind cu cervantes
apoi va ajunge lângă piramide
locul unde doar iubirea
e mai durabilă decât treptele
agăţat de partea însorită a îndoielii
îi va fi mai aproape lui socrate
cu jumătate de pahar
nu plângeţi paler
n-a murit doar
mai dă o raită prin noi
şi se întoarce…