Portocaliu de Pinalti

De Daniel Nazare, Adevarul, 29 martie 2007


Potrivit primarului din Piatra Neamţ, culoarea care domină stadionul şi oraşul vine de la Liceul „Petru Rareş”, dar mulţi spun că, de fapt, vine de la Alianţa D.A.

Piatra Neamţ încântă prin peisajele din zonă, dar acum şi prin stadionul de fotbal, o adevărată bijuterie un numai pentru localitate, ci şi pentru întregul fotbal românesc. Adevărul a pătruns ieri, înainte de meciul cu Luxemburg, la tribuna oficială a arenei moldave, recent modernizată. Dacă până acum te loveai de mucegai, de igrasie şi de mizerie, din această vară există un modern sistem de monitorizare cu 42 de camere video, poze cu jucătorii emblematici ai clubului nemţean de-a lungul timpului, plasme de ultimă generaţie şi fotolii portocalii foarte comode.

Totul este orange, parcă ne-am fi aflat în interiorul unui juice concentrat. De fapt, această culoare vine direct de la primarul Gheorghe Ştefan. „Este a Liceului «Petru Rareş» din localitate”, susţine edilul, care este contrazis de câţiva suporteri. „Culorile clubului sunt galben-negru, dar Pinalti a vrut portocaliu acum doi ani, când Alianţa D.A. era la modă. Acum că a murit, nu-i exclus să se revină la culorile istorice. Dacă nu câştigă alegerile locale de anul viitor, e posibil să revenim la galben şi negru. Aşa ar fi normal, fiindcă tradiţia este din 1919. Atunci ne-am afiliat la FRF”, ni se destăinuie un suporter, Marcel Gheorghe, care încearcă să facă rost de un bilet la primul meci oficial al tricolorilor în Moldova.

Statuie din piatră pentru Ştefan

1124.jpg

La tribuna oficială există mai multe fotografii care redau toate generaţiile clubului din ultimii 40 de ani. Tronează la loc de cinste şi fotografia echipei care remiza, în 1999, cu celebra Juventus chiar la Piatra. Câteva plasme puse pe pereţi sunt comutate deja pe postul naţional de televiziune pentru ca mahării FRF să urmărească reluările meciului cu Luxemburg. Într-o încăpere ultramodernă, cu multe televizoare, există un departament al Jandarmeriei. Sunt patru camere mobile şi 38 fixe, de unde poţi monitoriza exemplar orice mişcare din interiorul şi exteriorul stadionului. Gheorghe Ştefan, patronul clubului şi primarul urbei, are din 1996 o statuie din piatră (foto) care este ţinută acasă la o fiţerul de presă, Gelu Crăcană. „Are 60 de kilograme, e din piatră, iar el când a văzut-o prima oară a început s-o pipăie”, ni s-a destăinuit oficialul moldav. Bustul a putut fi admirat zilele acestea la magazinul de prezentare al clubului, aflat chiar lângă tribuna oficială.

Tatăl lui Iencsi are poza pe perete la oficială

Fanul este convins de Gelu Crăcană, ofiţerul de presă al Ceahlăului, că biletele s-au epuizat de ceva timp, aşa că şansele să-l vadă pe Mutu în carne şi oase sunt destul de mici. Crăcană deţine şi magazinul de prezentare al clubului, de unde îţi poţi cumpăra brichete, fulare, fanioane, pixuri şi tricouri cu formaţia pietreană, dar şi peste 40.000 de poze cu jucători ai Ceahlăului. Acesta a intrat în Cartea Recordurilor în urmă cu câţiva ani când a confecţionat un tricou uriaş, de 100 de metri pătraţi, pe care l-a pus pe un deal din apropiere şi care putea fi văzut de orice spectator la meci. Acel tricou era o copie după cel al atacantului Axinia, unul dintre jucătorii emblematici ai moldovenilor. La tribuna oficială, şi scările sunt portocalii, totul miroase a nou, a curat. „Aici este tatăl internaţionalului Iencsi, Ioşca (foto)”, ne arată Crăcană spre o poză veche de pe un perete, a Ceahlăului din anii’ 70.

Reclame

Doua vesti pentru individul cu 44 de meciuri in cupele europene si managerul care l-a transferat pe bufonul Carlos. Una buna: a fost batut un jurnalist! Si cea rea: nu in Romania!

Un jurnalist italian a fost batut de suporteri dupa meciul Manfredonia – Foggia, scor 1-1, din divizia a treia din Cizma. La finalul partidei, fanii echipei-gazda l-au agresat pe Antonio Di Donna, in varsta de 25 de ani, reprezentantul televiziunii locale Teleradioerre. Cazut la pamant, el a primit lovituri in fata si si-a pierdut cunostinta. Apoi, a fost spitalizat si s-a constatat ca a suferit un traumatism cranian. Alti doi jurnalisti au fost, de asemenea, agresati fizic si verbal. Ce ar zice Meme Stoica, managerul campioanei: „Bine i-au facut!”. Nu inainte de a da un comunicat pe site-ul oficial al ros-albastrilor… Sau ar folosi argumentul ca in Romania nu s-a intamplat asa ceva si ar incerca sa evite un incident asemanator. Hahaha!

Cristian Topescu, la borna 70!

La Multi Ani pentru cel mai mare comentator sportiv din toate timpurile din Romania… Pentru cel cu care am lucrat peste trei ani la ProSport si pentru cel care nu va putea fi egalat. Am citit azi ca domnului Topescu i se spunea nea Cristi, dar adevarul e ca i se zice nea Topi. A fost atacat josnic, a primit mult noroi de la unii – nemeritat – si n-a raspuns deloc. Asta e o mare calitate. Un material excelent in Evenimentul Zilei de Duminica. Cititi aici.

La multi ani, domnule mouse! Am auzit ca ai implinit 43 de ani…

În 1964, la Stanford Research Institute, Douglas Engelbart a pus la punct o piesă care a intrat în istorie sub numele de mouse. Acest model iniţial avea o carcasă de lemn şi era capabil să primească informaţiile de mişcare trimise de două rotiţe mecanice ce reprezentau axele carteziene, orizontală şi verticală. Peste mai puţin de zece ani, inventatorul Bill English a pus la punct a doua etapă din „viaţa” mouse-ului şi, în anul 1972, a adaptat mecanismul lui Engelbart, punând la punct faimosul mouse din plastic, cu sferă. În acest mod, sistemul de „punctare” a reuşit să înregistreze mişcările perpendiculare, diagonale, sau în oricare altă direcţie. Produsul a fost inventat în laboratoarele firmei Xerox şi a intrat imediat în dotarea hardware a tuturor computerelor Xerox Alto. Plecând de la acest moment istoric, „cariera” mouse-ului a cunoscut ascensiunea, acesta devenind un obiect indispensabil în raportul dintre utilizator şi computer. Pe lângă modelul mecanic, mouse-ul optic a reprezentat o revoluţie în domeniul electronicii de consum. La începutul anilor 1980, au fost prezentate primele prototipuri capabile să pună în evidenţă mişcarea prin intermediul unui singur led ce produce un fascicul de infraroşii.

Excelent reportaj la periferia Bucurestiului

Colegii mei Marius Popeanga si Cristi Predan au vrut sa vada ce face adevarata Poli Timisoara (conform FIFA) si au avut surpriza sa constate ca a pierdut acasa, 2-3 cu Aurora Mangalia! La meci n-au fost 40.000 de spectatori, ci doar 50, iar Zambon n-a venit, probabil incingea un poker. Arena se numeste Laromet, nu Dan Paltinisanu, iar Poli n-a jucat in celebrele culori violete, ci in tricourile Universitatii Craiova din era Netoiu. Cititi aici. Reportajul a aparut in numarul de azi, sambata 17 martie, al tot mai bunului ziar Adevarul.

Nea Mircea, ia-l pe Popeanga la Sahtior in locul fundasilor tai adormiti la golul lui Palop!

Daca un meci de fotbal n-ar fi durat 90 de minute, ci doar 80, Mircea Lucescu n-ar mai fi inghetat cu fularul la gat pe un gazon ucrainean, ci poate ar fi bagat mainile in buzunar pe un stadion unde presedinte sau patron ar fi fost Abramovici, Morratti sau Perez. Asa, iei gol de la un portar umilit de un fotbalist resapat precum Andrei Cristea, care stie mai degraba unde e Bamboo pe harta decat Valencia, suprema umilinta, te rogi de Marica sa joace bine, ingheti de frig in ciuda faptului ca Matuzalem a dat un gol cat o sticla de whisky bauta la pauza dintre cele doua reprize. Lucescu trebuie compatimit, dar nu iertat. Are niste jucatori in echipa care nu fac marcaj, nici macar cat la Cupa Presei-Timisoreana unde noi jucam ca sa ne dam mari, dar suntem niste amatori hazlii de care rade si personalul medical pregatit sa ne acorde asistenta urgenta. In cazul in care colegul, prietenul si coechipierul meu Marius Popeanga facea asa ceva la echipa „Adevarului” de fotbal, sa-l lase pe portarul advers sa marcheze in ultimele 18 secunde de joc, cred ca-l impuscam. In plete! Buuuuuum! Evident daca aveam pistol, cartus pe teava si multi nervi. Ma razbunam si pe muzica lui de rahat pe care o indur la servici cand stau langa el. Rezolvam doua chestii dintr-o data…. Ce simplu ar fi fost! Asa ca nea Mircea, te lauzi ca ai mari jucatori la Donetk, dar n-au, din pacate, notiuni elementare de fotbal. Stiu ca te fura mereu arbitrii, joi seara te-au furat aia din aparare care dormeau ca la telespectatorii la emisiunile lui Mircea Badea de la Antena 1. E totusi Cupa UEFA, nu meciurile alea dubioase din Ucraina cu Metalist Harkov si alte formatii care suna oribil la pronuntare. Dar care se unduiesc mai ceva ca Flacara Moreni inainte de Revolutie. Mai cu gratie. Ori ii mai inveti ceva pe sahtiorii aia in defensiva, ori te intorci in Romania sa mai animam campionatul asta in care Dinamo e o umbra, Rapid un sanatoriu de varsta a treia, iar Steaua a ajuns poligon de incercare pentru portughezi, israelieni, brazilieni si memelushi care-si incearca valoarea in capitala Romaniei, pe un stadion langa un cimitir unde s-a ingropat onoarea, speranta si performanta. Cica si sotii Ceausescu. Aia macar au murit demn. Brazilianul Elton, ii intra fanionul in gat la corner, a declarat ca intentioneaza sa-si gaseasca o iubita in tara noastra. Nu stiu de ce, dar cred ca asta e obiectivul lui numarul unu in patria viitorului europarlamentar, premier si sef al statului, Gigi Becali.

S-a lansat berea „Auxerre”, la clubul fostului rapidist Daniel Niculae. Cum ar suna tuica lui FC Arges sau palinca Gloriei Bistrita? Sa se numeasca „Ochii lui Dobrin” si „Jean Padureanu Daniels”?

Clubul francez unde evoluează şi atacantul român Daniel Niculae a scos pe piaţă o marcă de bere cu sigla echipei pe etichetă, a anunţat site-ul formaţiei. Berea, denumită „La Blonde du Suporter” (Blonda Suporterului), va costa între 1,96 şi 3,45 euro, urmând să fie produsă într-o zonă care este cunoscută pentru consumul mare de bere. Mai mulţi fani, alături de preşedintele clubului, Jean-Claude Hamel, şi de antrenorul Jean Fernandez, au luat parte la o degustare şi s-au declarat foarte mulţumiţi de calitatea noului produs al clubului. „Berea lui Auxerre face spumă bună”, a spus preşedintele formaţiei franceze.

PS: Am fost saptamana trecuta la Barcelona. Am vizitat „Camp Nou” si acolo aveau doar vin FC Barcelona. Costa 8 euro o sticla de un litru. N-am incercat. Am preferat Sangria. Super!

Adio Casa Scanteii!

Daca e o cladire pe care o detest, aceasta e Casa Scanteii. Cand am plecat de la EVZ la Prosport, in septembrie 2003, am crezut ca nu voi mai calca vreodata pe acolo. In octombrie 2006 am ajuns, din diverse motive, sa lucrez la Adevarul, motiv pentru care a trebuit sa ma plimb pe scarile enervante din marmura dimineata si seara, atunci cand veneam la servici sau atunci cand plecam acasa. Tavanul inalt de peste 5 metri, secera si ciocanul deasupra unui lift antic in care mi-e frica sa ma urc sau caldura sufocanta care vine din pereti atunci cand afara e ger – mi se par niste chestii infricosatoare si terifiante. Azi e vineri – ultima zi a Adevarului in fosta Casa Stalin – de duminica ne mutam in Pipera intr-o redactie super alaturi de cei de la „Click”. Azi am citit un material in EVZ despre aceasta cladire, care masoara in varf 104 metri. Parerea mea e ca niste baieti destepti (ca aia din energie) vor darama magaoaia si vor construi o cladire de birouri. Facem pariu ca asa va fi?

PS: Azi, la pranz, un coleg imi zicea ca in urma cu 20 de ani se gandea ca daca va ajunge ziarist, va lucra la Scanteia si i se parea un ideal greu de atins. Privea Casa Scanteii cu jind. Poate ca asa era. Sincer, azi i-as pune o bomba sa sara in aer. Nu-mi place deloc, imi vine sa vomit doar cand o vad. Imi aduc aminte de Ceausescu, anii dinainte de 1990 si de Vadim Tudor. Beaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah!!!!