Mi-e dor de Dorinel

Nu de Munteanu, ci de liderul glumelor, al intarzierilor la servici si al echipei nationale de ziaristi simpatici, prieteni cu jurnalistii si cu umorul de calitate. De omul care are la fotbal niste pantaloni care seamana cu cei ai lui Garrincha sau ai lui Di Stefano pe vremurile cand o fenta din genunchi nu putea fi zarita din cauza sortului. De cel care zambeste cand nu e cazul si de cel care rade, exact la doua secunde, dupa ce gluma a luat sfarsit. Sunt curios ce mai zice de Hagi, Basto si Nour. Beynour am vrut sa spun. Chiar ai disparut? Da si tu un telefon, ca tot iti vine factura mare, nerecunoscatorule! Ghiciti personajul? SUNT SIGUR CA NU!

Reclame

8 gânduri despre &8222;Mi-e dor de Dorinel&8221;

  1. eugen_c zice:

    salut boss !
    Dl. Dorinel Artene este foarte ocupat, cred ca nu mai are timp nici de el „SARACU”
    azi nu a venit pe la redactie cu toate ca a cerut un sofer pe la ora 14:00, sofer era in redactie mai putin el …

  2. Un val pornit din tine m-a înghesuit fără nicio jenă – asta e clar. Eu în serios te-am luat şi multe întrebări mă chinuesc, mai ales noaptea, de atunci : să-ţi fac ceva sau să te păstrez pentru cealaltă viaţă!? Asta pentru că nu vreau să te descopăr că ai părţi anatomice la fel ca toate. Nu vreau să te pierd, avându-te exact ca ăla. Ştiu, toate vor deveni degradante dacă voi trece dincolo, însă, de pe-aici, şi acum. Aşa, accept ca Dumnezeul meu să fie femeie, adică imperfect. Pentru : numai într-un dumnezeu-femeie te poţi pierde cu totul. Şi eu asta vreau : să scap. Numai aşa poţi deveni una cu pierderea. Adică : Posezi ceva numai dacă renunţi la el. Că, o dată ce-l ai, next step nu poate fi decât pierderea. La ceva ce nu-l ai nu poţi decât renunţa, avându-l. Şi mă tot joc în minte cu tine, aşa, şi-mi place – uite-mă cum am ajuns! Dar valul de la tine nu m-a răsturnat (poate că tu asta-ţi doreai : să-mi fii deasupra), rezist exact ca un falus de catarg al unei corăbii greceşti rătăcită pe o mare a dorinţelor nemanifeste. A trebuit să-mi pătrundă în carne asumându-mi Legea ca să realizez că motivul pentru care mă mai păstrez încă viril şi drept se datoreşte adevărului că valul de la tine este, în fapt, o libaţie : buzele tale l-au atins în mod acosmic. Şi-s ud pe tot corpul de tine – hoaţo, de ce mă chemi aşa şi nu-mi trimiţi un email!? Ţi-e teamă că numai avându-mă mă poţi pierde? Dacă da, decretez : încă de pe-acum mi-e dor de tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s