Despre Urziceni (Adevarul, 18 noiembrie 2008)

Miracolul Hoffenhiem din Bundesliga nu este unic. Noi ne lăudăm cu Unirea Urziceni, în Spania revelaţia s-a numit acum cinci sezoane Villarreal. Micuţul oraş de 50.000 de locuitori de lângă Valencia, un sătuc prin 1985, era privit cu amuzament atunci când şi-a permis să promoveze. Ulterior au fost priviţi cu reverenţă când s-au amestecat în lupta cu Real şi FC Barcelona, iar, în cele din urmă, cu destul respect când s-au fofilat în semifinalele Champions League.

Sigur că actualul campion european cu Spania, Marcos Senna, n-are nimic în comun cu playboy-ul Bogdan Mara, Cazorla cu Onofraş, Gonzalo cu Galamaz sau Javi Venta cu Bordeanu. Sunt doar comparaţii deplasate. Dar merită cel puţin o paralelă. Toţi n-au însemnat mai nimic pentru cluburile de top. Cine era Senna în 2002? O speranţă la modesta Sao Caetano. Acum, în vară, a primit oferte de peste 15 milioane de euro. S-au strâns într-un loc şi s-au apucat de treabă, indiferent dacă pe banca tehnică se sprijinea Dan Petrescu ori Manuel Pellegrini.

Noi, însă, avem ceva din balcanismul pe care nu-l întâlnim în Spania: Dan Petrescu urlă şi când e furat de arbitri, dar parcă mai tare când nu e, în timp ce Meme Stoica a devenit regele talk-show-urilor. Nici măcar un breaking-news pe Antena 3 nu-l poate opri. În acest timp, oficialii ialomiţeni se vaită că presa îi ignoră.

Nu cred că Pădureţu va fi mai important vreodată pentru public decât stelistul Rădoi sau Epaminonda Nicu decât Ogăraru, dar cu siguranţă pot fi mai sus în clasament.

Reclame

Un banc bun de la Gabi. Care Gabi? Vreti sa stiti prea multe…

Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla… nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un virtej de senzatii de nedescris. Deodata… nimic. Absolut nimic.
– Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Shhhh… incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
– Cum adica ai terminat???
– Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!…

Da, asa e, sunt traseist!

De la 1 noiembrie am decis sa plec (si) de la Cancan. Am lasat functia de redactor-sef adjunct pentru pozitia de director editorial al diviziei web la Adevarul Holding. Nu ma voi desparti de sport: voi continua sa comentez la Boom Sport One campionatul Italiei si Spaniei, sa moderez cu Gabi Safta emisiunea „Gol dupa gol” la Radio Total Sport Fm sambata si duminica ori sa fiu unul dintre invitatii permanenti al talk-showurilor de fotbal la Telesport. Am decis ca e timpul sa incerc ceva nou in loc sa ma tiganesc cu Argaseala (cica ma da in judecata, abia astept!) si Gigi Becali, ori sa-i explic lui Meme Stoica anumite lucruri despre bun-simt. Nici nu mai vreau. „E un traseist”, glumesc pe seama mea Valvoiu si Smeada, atunci cand se intalnesc la o tigara. Da, asa e… Decat ca altii, care nu vor evolua niciodata, desi stau la acelasi ziar de mii de ani, prefer sa fiu un traseist! Decat corector pe textele altora si vanator de conjunctura. Bafta, leilor!