Estonia a trecut la Euro. Noi când?

Estonia a devenit cel de-al 17 lea membru al zonei euro, numarul cetatenilor europeni care se vor bucura de aceeasi moneda ridicandu-se la 330 milioane de persoane. Printre ultimele state membre care au aderat la zona euro se numara Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008) si Slovacia (2009).

Continuă lectura

Reclame

Ce-şi doreşte Nazare de la 2011…

… sa fim mai buni, chiar dacă avem o aşa mare doză de încrâncenaare.
… să fim sănătoşi.
… să ne modernizăm şi să facem reforme coerente.
… să avem timp să ne şi odihnim, nu numai să muncim la 7 joburi diferite şi 19 proiecte separate.
… să schimbăm mentalităţi.
… să avem timp să mai şi zâmbim, să râdem, să stăm de vorbă.
… să scriu mai mult pe acest blog pe care l-am părăsit destul.

LA MULŢI ANI!

Despre Urziceni (Adevarul, 18 noiembrie 2008)

Miracolul Hoffenhiem din Bundesliga nu este unic. Noi ne lăudăm cu Unirea Urziceni, în Spania revelaţia s-a numit acum cinci sezoane Villarreal. Micuţul oraş de 50.000 de locuitori de lângă Valencia, un sătuc prin 1985, era privit cu amuzament atunci când şi-a permis să promoveze. Ulterior au fost priviţi cu reverenţă când s-au amestecat în lupta cu Real şi FC Barcelona, iar, în cele din urmă, cu destul respect când s-au fofilat în semifinalele Champions League.

Sigur că actualul campion european cu Spania, Marcos Senna, n-are nimic în comun cu playboy-ul Bogdan Mara, Cazorla cu Onofraş, Gonzalo cu Galamaz sau Javi Venta cu Bordeanu. Sunt doar comparaţii deplasate. Dar merită cel puţin o paralelă. Toţi n-au însemnat mai nimic pentru cluburile de top. Cine era Senna în 2002? O speranţă la modesta Sao Caetano. Acum, în vară, a primit oferte de peste 15 milioane de euro. S-au strâns într-un loc şi s-au apucat de treabă, indiferent dacă pe banca tehnică se sprijinea Dan Petrescu ori Manuel Pellegrini.

Noi, însă, avem ceva din balcanismul pe care nu-l întâlnim în Spania: Dan Petrescu urlă şi când e furat de arbitri, dar parcă mai tare când nu e, în timp ce Meme Stoica a devenit regele talk-show-urilor. Nici măcar un breaking-news pe Antena 3 nu-l poate opri. În acest timp, oficialii ialomiţeni se vaită că presa îi ignoră.

Nu cred că Pădureţu va fi mai important vreodată pentru public decât stelistul Rădoi sau Epaminonda Nicu decât Ogăraru, dar cu siguranţă pot fi mai sus în clasament.

Noi si bulgarii, cei mai corupti!

Un nou studiu plasează ţara noastră în fruntea celor mai corupte state europene.Potrivit indexului de percepţie privind corupţia, publicat astăzi de organizaţia Transparency International şi citat de Realitatea, România şi Bulgaria sunt cele mai corupte state din Uniunea Europeană. Începând cu anul 2004, România a fost cotată drept cea mai coruptă candidată la UE, statut pe care şi l-a păstrat şi după aderarea din 2007.

„Aderarea la UE nu este un remediu automat pentru corupţie, după cum arată agravarea clară a indicelui de percepţie privind corupţia din Bulgaria, de la 4,1 în 2007 la 3,6 în 2008”, se arată în raport.
De menţionat, că 10 este indicele pentru cea mai puţin coruptă ţară.În realizarea acestui studiu au fost luate în considerare 180 de state. Pe plan mondial, România ocupă locul 70, la egalitate cu Columbia.

Cele mai corupte state sunt Irak, Myanmar şi Somalia.Ţările cel mai puţin expuse corupţiei sunt statele din nordul Europei. Cea mai puţin coruptă ţară este Danemarca, cu un indice de 9,3, la egalitate cu Noua Zeelandă şi Suedia.

EXCLUSIV / Daniel Oprita castiga in liga a treia spaniola mai mult decat in Ghencea! Salariul lunar: 10.000 de euro!

Transfer. Fostul fotbalist al Stelei si al lui Dinamo a semnat, ieri, un contract pe doua sezoane cu formatia iberica, iar clauza de reziliere este de un milion de euro

Daniel Oprita (27 de ani) va purta la Lorca tricoul cu numarul 9, el fiind vedeta formatiei de langa Murcia

Fostul stelist a fost felicitat de directorul sportiv Joaquin Vigueras (stanga), dar si de patronul echipei Manuel Munoz Carillo (dreapta)

Lorca Deportiva si-a prezentat, ieri, cel mai bun fotbalist transferat vreodata de acest modest club aflat langa Murcia. Oprita va avea un salariu lunar de 10.000 de euro, un bonus pentru promovare, dar si o clauza de reziliere de un milion de euro. Adica, pe intelesul tuturor, cine plateste aceasta suma in intervalul de doua sezoane cat tine contractul cu Lorca, il poate lua pe „Dinel”, asa cum este poreclit fotbalistul originar din Draganesti-Olt. Daca trec cele doua sezoane, el poate parasi echipa fara ca gruparea sa solicite vreun ban in schimbul sau. Interesant este faptul ca, atunci cand evolua in Ghencea, salariul sau era de doar 60.000 de euro pe an, de doua ori mai putin decat are acum in a treia liga spaniola. „A sosit miercuri seara, impreuna cu sotia si copilul, si va sta, deocamdata, la hotelul Almaltea”, ne-a confirmat informatia Javier Rufete, ofiterul de presa al echipei Lorca Deportiva. Stabilimentul unde va locui romanul de 27 de ani este unul de patru stele, iar o dubla costa 72 de euro pentru fiecare zi petrecuta acolo. „Exista multi romani aici care lucreaza in constructii, dar nu cred ca vor veni la meci special pentru Oprita. Aceasta zona este populata de ecuadorieni, bulgari si marocani. Romani nu sunt chiar asa de multi”, ni s-a destainuit Javier Rufete, ofiterul de presa al formatiei spaniole. Ieri dupa-amiaza, Oprita a efectuat vizita medicala, aseara s-a antrenat cu formatia „alb-albastra”, iar azi va debuta in tricoul Lorcai, intr-un meci amical cu Aguilas CF.

Articol aparut astazi in cotidianul Cancan, pagina 15

Ionut Lupescu isi cauta disperat director de imagine pentru FRF!

Nu de putine ori s-au creat disensiuni intre jurnalisti si vedetele lui Victor Piturca. Chiar si la Euro 2008, atunci cand anumiti fotbalisti nu raspundeau sau refuzau intalnirile cu jurnalistii. Paul Zaharia, actualul ofiter de presa de la FRF, era rugat sa intermedieze o intalnire cu Mutu sau Chivu si nu reusea sa se impuna in fata lor. Nervii jurnalistilor cresteau, nu-si faceau treaba, iar reprosurile veneau la Ionut Lupescu. „Vreau sa aduc un director de imagine care sa se inteleaga atat cu ziaristii, cat si cu fotbalistii. Paul este un baiat O.K., face treaba buna in echipa, dar nu este ce vreau eu pentru aceasta pozitie. El va continua la FRF, are multa treaba, dar am nevoie de o alta persoana. Drama e ca n-o gasesc, desi o caut de sase luni”, s-a confesat „Kaiserul” unor apropiati. Cum ar arata candidatul ideal? Raspunde tot Lupescu: „Trebuie sa stie doua sau trei limbi straine, sa fie prezentabil, sa se inteleaga bine cu ziaristii si sa aiba un cuvant de spus in fata fotbalistilor”.
O varianta ar fi fost Ionel Culina, ofiter de presa la Dinamo, dar acesta se bucura de suportul actionarilor dinamovisti, care nu vor sa auda de o eventuala „dezertare”. Celelalte variante din campionatul intern nu sunt de luat in seama, mai ales ca unii au mari probleme nu numai cu limbile straine, dar si cu cea romana, iar unii dintre ei se pricep doar sa anuleze acreditarile publicatiilor cand nu se scrie pe placul clubului. Ultimul exemplu este Catalin Fainisi, de la Steaua, care, in acest an, a interzis accesul a cinci publicatii la meciurile Stelei de pe teren propriu, pentru simplu motiv ca nu scriu laudativ de Mirel Radoi si coechipierii lui. Impedimentul ar consta si in faptul ca „federalii” nu pot oferi un salariu generos, ceea ce denota ca Lupescu va mai continua mult si bine pana va gasi un candidat care sa intruneasca toate conditiile.

Ilie Iordache pleaca de la puscarie pentru 5 milioane de euro!

Ilie Iordache a declarat la plecarea din lotul lui Dinamo: „Aici e puscarie”. Contra a 5 milioane de euro, sustine http://www.sport.ro. Dinamo a dat lovitura vanzandu-l la Pandurii pentru o suma colosala in raport cu valoarea jucatorului. Din pacate pentru Cristi Borcea e doar o eroare a unor ziaristi care ori n-au treaba cu fenomenul, ori au mai batut un 0 in coada la cei 500000 fiindca se grabeau sa plece acasa si le-a tremurat mana. Exista si „delete” pe tastatura, leilor!

Despre viitor (Adevarul, 20 iunie)

Mă amuză foarte tare formulările de genul „România a căzut de pe un cal frumos” sau „Am murit frumos la Euro 2008″, sintagme pe care le-am citit în aceste zile la diverşi jurnalişti sau când le-am urmărit declaraţiile la diverse emisiuni de sport.

Stau şi mă întreb: oare Austria sau Franţa au murit urât sau tot la fel de frumos? De murit, mori o singură dată şi n-are importanţă cum o faci. Oare Elveţia a căzut de pe un ponei dizgraţios sau tot frumos precum calul nostru mioritic?

Numai la noi se poate să lauzi ineficienţa, să ne mulţumim cu o echipă care în trei meciuri a tras şapte şuturi pe spaţiul porţii. Sunt sigur că, pentru câţiva jucători, acest Euro a reprezentat ultimele meciuri în tricoul primei reprezentative.

Acum, ochii vor fi pe Sepsi, Keşeru, Radu Ştefan, Moţi şi pe alţi tineri de perspectivă. Mai puţin pe Contra, Florentin Petre, Marius Niculae şi Codrea, ultimii, fără a fi bătrâni pentru naţională, nu cred că pot depăşi vreodată nivelul pe care l-au etalat la acest turneu.

Vin preliminariile pentru Campionatul Mondial din 2010. Cu siguranţă, Franţa va arăta altfel, cu sau fără Domenech, Serbia rămâne o forţă care nu trebuie neglijată, în timp ce Austria a tras mai multe şuturi pe poartă la Euro 2008 decât tricolorii noştri.

Dacă vom şti să gestionăm acest insucces, vom merge şi la următorul turneu final. Dacă nu, vom sta iar în faţa televizorului, amintindu-ne de Hagi fotbalistul şi de nopţile turneelor finale când nu ştiam cine e Mutu sau Chivu, iar Tamaş era un nume care ne ducea cu gândul la un cântăreţ de muzică populară.

Prea mici (Adevarul, 19 iunie)

Am visat frumos înainte de acest turneu final, la fel cum o fetiţă de la grădiniţă nu adoarme noaptea cu gândul la păpuşa fermecată promisă de părinţi în virtutea unui telefon dat lui Moş Crăciun. Am crezut că suntem buni, chiar foarte buni, dar în realitate suntem mult mai modeşti decât ne-am închipuit vreodată.

Să recapitulăm: ne-am calificat din grupa preliminară cu mult noroc. Aţi uitat pasa albanezului către Dică la 0-0 în Albania, golul din ofsaid al lui Goian în meciul cu Olanda de la Constanţa sau cum au pierdut bulgarii nişte puncte aiurea contra aceloraşi albanezi? La Rotterdam am aplicat o tactică defensivă care i-ar face invidioşi pe Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare, ne-am băgat cu autobuzul în poartă, refuzând jocul, şi am jubilat la final aidoma unei câştigătoare de Liga Campionilor.

Iar la Euro ce-am jucat? Nimic. Cu Franţa ne-am apărat, cu Italia a fost cel mai bun meci al nostru, asta e adevărat, dar fără norvegianul Ovrebo, probabil, situaţia ar fi fost altfel. Olandezii au stat marţi seară pe teren ca magneţii pe frigider, lăsându-ne culoare în prima parte, dar degeaba. Cu Marius Niculae care semăna cu un pieton în intersecţia de la Piaţa Universităţii, cu Bănel Nicoliţă mereu derutat şi dornic de luptă corp la corp, cu Mutu fără vlagă şi cu Chivu mai imprecis ca niciodată – nu puteam emite pretenţii.

Mereu Chivu şi Mutu au încercat şi au visat să depăşească Generaţia de Aur. Dacă ne referim la maşini de fiţe, ceasuri scumpe, femei frumoase şi nunţi fastuoase, cu siguranţă, şi-au îndeplinit obiectivul. Felicitări, băieţi! Dar fotbal mai jucaţi?

Spania, eterna perdanta (Adevarul, 16 iunie)

O simplă statistică ne spune că, în ultimii 22 de ani, Spania, posibila noastră adversară după grupe, dacă terminăm pe locul doi, a ajuns mai mereu în sferturile de finală ale unui turneu de anvergură şi tot mereu a pierdut.

În 1986, a comis-o cu Belgia, la penalty-uri, apoi în 1994, la World Cup, a fost 1-2 cu „squadra azzurra”, pentru ca doi ani mai târziu, în Anglia, călăul să poarte chiar numele gazdelor competiţiei.

La Euro 2000, viitoarea campioană Franţa a învins-o cu 2-1 tot în aceeaşi fază, iar Raul, marele absent al turneului aflat acum în desfăşurare, a ratat un penalty în minutul 90. De asemenea, la Mondiale, de două ori s-a oprit în optimi (1990 şi 2002), fază a competiţiei posibilă doar la această întrecere.

Întotdeauna favorită îna­intea fiecărui campionat care începe, „la furia roja” se împiedică după ce în grupe face senzaţie. Sferturile sunt maximul a ceea ce poate.

Dacă despre Olanda se spune că este cea mai bună reprezentativă dintre cele care n-au cucerit vreun Mondial de-a lungul timpului, cu siguranţă Spaniei îi este rezervată poziţia secundă. Cu toate acestea, ibericii au la activ un Euro câştigat în 1964 în dauna Uniunii Sovietice sau o finală cu Franţa lui Platini pierdută 20 de ani mai târziu.

„La furia roja” e o echipă care a căzut şi ea pradă globalizării. Ani la rând puteam număra 23 de jucători din Primera Division. Astăzi, aritmetica ne joacă feste: Reina, Xabi Alonso, Arbeloa şi Fernando Torres joacă la FC Liverpool, iar Cesc Fabregas, la Arsenal. Şi la ei, dar şi la noi, selecţionerul e aspru criticat de presă. Diferenţa e că al nostru e mult mai norocos.

Takk, Ovrebo! (Adevarul, 14 iunie)

Titlul înseamnă „mulţumesc” în norvegiană pentru arbitrul meciului de aseară. În ciuda evoluţiei fantastice a elevilor lui Piţurcă, fără acest Ovrebo ar fi fost 1-0 pentru italieni la pauză. Nu ştiu cum ar fi evoluat astfel ostilităţile.

După Urs Meier, Valentin Ivanov şi Lubos Michel, coşmaruri care ne bântuie de ceva vreme încoace atunci când vorbim de arbitrajele la nivel de primă reprezentativă, acest chelios cu fizic de ospătar în Cişmigiu ne ţine în cursă. Ştiu că se vor găsi unii care vor susţine că există acoperire regulamentară la penalty-ul ratat de Mutu sau că n-a avea cum să vadă dacă a fost sau nu ofsaid la golul valabil marcat de Toni. Trebuie să-i mulţumim că a fost corect.

Recunosc că m-a bucurat disperarea italienilor, mari maeştri ai jocurilor de culise, dovadă scandalul Calciopoli, cărora acum nu le venea să creadă că un cavaler al fluierului nu-i avantajează absolut deloc. Mi-a plăcut sacrificiul şi munca jucătorilor, dar mai ales tactica aleasă de Piţurcă, personaj care rămâne, în ciuda unor critici constante, un antrenor de clasă.

Mutu a fost înger şi demon, Tamaş la fel: a pasat ideal pentru Mutu, apoi a dat pe lângă minge la golul lui Panucci. Fără Lobonţ, probabil, italienii ar fi făcut scor cu noi. Dar Lobonţ a demonstrat că n-are valoare de liga lui Corleone sau de ifosele lui Rednic.

Locul lui e în campionatul italian, iar după acest meci, probabil ofertele vor începe să curgă ca apa la robinet. Ceilalţi au fost şi ei extraordinari. Toţi merită felicitări pentru meciul cu „squadra azzurra” şi mai ales că n-am fost inferiori nici campioanei mondiale şi nici vicecampioanei mondiale. Ceea ce nu e la îndemâna oricui.