Încă o plecare de la ziarul Adevărul, publicația care s-a transformat din crucișătorul presei românești într-un biet vaporaș de hârtie. Sabin Orcan a fost dat afară, în ciuda faptului că publicația suferă la capitolul nume grele, angajând însă, mai rar însă decât elimină din organigramă, oameni necunoscuți pe post de vedete.
Ca unul care a fost nedreptățit de Sabin Orcan, nu mă feresc să spun că e o greșeală majoră a actualei conduceri. Într-o piață care pierde credibilitate, la fel cum Peter Imre pierde litri de combustibil la Ferrari, e nevoie de o regrupare a presei scrise, nu de o împrăștiere a ziariștilor care încă mai au ceva de spus.
Sabin Orcan m-a acuzat, de-a lungul timpului, bineînțeles, nu între patru ochi, de nenumărate lucruri: că dau informații din Brazilia blogurilor de media, că uneltesc împotriva lui numindu-l recipient de sticlă pe anumite site-uri, că sunt împotriva presei scrise, că-l luam la mișto când scria la un comentariu în ziar timp de 6 ore la 25 de rânduri, că vreau moartea ziarelor în detrimentul web-ului, că nu-i dau posibilitatea să comenteze la propriul editorial pe web, dar, șocant, și că măsluiesc clasamentele pe zona de online între edițiile locale.
Timpul a demonstrat cine a mințit. Astăzi îmi pare rău că a fost aruncat peste bordul crucișătorului, în timp ce unii dintre foștii colegi exultă ca la marcarea unui gol contra Braziliei. Diferența dintre mine și fostul prieten e că eu sunt trist de plecarea lui, însă el a fost unul dintre cei care au grăbit plecarea mea de la Adevărul Holding. Cum? Nu mai contează. Mi-a făcut, mi-am dat seama ulterior, un mare bine.
DANIEL-ANDREI NAZARE 
Interesanta opinie și, dacă îmi este permisă o corectare constructivă (asta dacă nu cumva e greșeală de tastare), prepoziția „dar” nu se izolează niciodată de virgule, virgula fiind obligatorie doar înaintea acestei conjuncții.